Povesti din copilarie – capitolul 2

amintiri din copilarie - capitolul 2 - anddrei.ro

Astazi vorbim despre o peripetie din copilarie cand, crescusem un pic mai mare. Deja parca satui de alergatura toata ziua, seara ne refugiam la o scara , unde stateam si povestea una alta, mai ziceam cate un banc. Dar ziua respectiva trecuse dinferit de celelalte. Au fost facute plimbari cu excavatorul, care era manuit de un om ce avea ordin sa trasese o dunga adanca de vreun metru si ceva adancime, pentru a fi puse acolo tevi de gaz.

Spre lasarea serii, oamenii au plecat si ei acasa,dar nu inainte de a atentiona pe o parte a santului ca urmeaza sa fie instalate tevi de gaz, si ca exista pericol de accidentare si tot fel de atentionari de genu, daca ne apropiem prea mult de sant. Si astfel cum banda cu atentionare era pe o parte, pamantul excavat pe cealalta, ce ne-a dus pe noi capul, hai sa sarim peste atentionare, respectiv si peste sant si sa aterizam pe partea cealalta, pe pamant.

Nu a trecut mult timp pana ne-am plictisit, iar un prieten pe nume Daniel (aka. Danu) s-a gandit ca ar fi mai bine sa venim in viteza, sa urcam portiunea de pamant si sa sarim pe partea cealalta, peste banda cu atentionari, si sa vedem care sare cel mai sus.

La inceput am fost cam necooperativi, dar dupa o demonstratia  lui, am fost convinsi sa-l urmam in acrobatii. Si astfel din saritura in saritura, dunga respectiva, a ajuns foarte sus, si fiind randul lui Danu sa sara, i-am spus ca mai bine o da mai jos,pentru ca nu va reusii.

Increzator, nu ma ascultat, si-a luat viteza , a alergat ce a alergat, dar cand sa urce dealul de pamant, s-a impedicat si a cazut in cap in sant.

Pret de cateva secunde,i se vedeu picioarele cum stau in sus, si am rasuflat usurat,crezand ca s-a oprit in maini, dar speranta mi-a fost spulberata rapid , de balansul capatat de picioare, si inca un impact al acestora de sol. Am sarit si noi repede dupa el in sant, dar pe picioare, frumos, iar omu nostru plangea in hohote, dar nu pentru ca era plin de pamant, si ca a nimerit cu capu vreo 3 pietre unde avea niste cucuie zdravene, ci pentru ca ii era frica sa nu il fi vazut a lui mama si sa il pedepseasca maine toata ziua si sa nu iasa afara.

 

Cam asa era pe atunci, cand nu aveam telefoane, internet, nu stateam la televizor,etc. Cea mai mare pedeapsa era interdictia de a iesi afara zilele urmatoare.

Te-ar putea interesa si

Distribuie acest articol

2 comentarii la articolul “Povesti din copilarie – capitolul 2

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *