Am fost furat, am primit sprijin de unde nu mă aşteptam şi m-am întors gratis acasă!

Totul a plecat de la evenimentul la care am luat parte vineri (Webstock, am să povestesc despre el în alt articol).

Povestea pe scurt: trebuia să merg cu un prieten, ăsta s-a tras pe cur aşa că a trebuit să găsesc o altă variantă de transport până la Bucureşti. Vali m-a luat cu el, dar singurul inconvenient era că întoarcerea se făcea a două zi, aşa că a trebuit să găsesc pe cineva care era dispus să mă ţină peste noapte. Am trecut foarte uşor de la a căuta pe cineva la care să stau, la a căuta un tren sau ceva mijloc de transport înapoi spre casă. Nu am găsit, mă gândeam temeinic să nu mai merg dar am luat telefonul în mâna şi am început să caut numărul prietenului care se trăsese pe cur, poate poate îl conving totuşi să vină. Dar până să ajung la el am dat de alt număr, mi-am făcut curaj şi am dat mesaj, ea stă în Bucureşti, am fost împreună la mare şi e o persoană super super ok. Nu mă aşteptăm dar a acceptat fără dar şi poate să mă primească la ea acasă, ba mai mult, a spus că ea merge la prietenul ei că să rămân singur. M-am blocat, eram super mega încântat.

Am ajuns la eveniment cu întârziere (nu ştiu cum se descurcă bucureştenii cu taxiurile şi astea, dar îi apreciez), cu ghiozdanul plin de catrafuse întru în hotel JW Marriott Bucharest, îmi las ghiozdanul la garderobă, dar am făcut o greşeală capitală, mi-am lăsat şi portofelul în ghiozdan. La plecare am prins o discuţie între 2 tipe şi tipul de la garderoba, că nu îi găseşte geantă, o întreba pe una din tipe dacă e sigură că a lăsat geanta acolo pentru că nu o găseşte. În gândul meu îi plângeam oarecum de milă tipei, dar no, asta este nu ai ce să îi faci, foamea e mare. Mi-am aşteptat rândul, mi-am luat ghiozdanul şi am plecat să mănânc ceva. Ajuns în locul cu pricina, am scos portofelul să plătesc şi constat cu stupoare că îmi lipsesc nişte bani, nu erau puţini, nici mulţi, cam salariul minim pe economie. Am sunat la hotel mi s-a spus că trebuie să mă întorc să vorbesc cu cineva acolo. Am ajuns la hotel am aşteptat vreo 30 minute să vină cineva, a venit într-un final o doamnă căreia părea să îi pară rău, dar la 5 minute apare un arogant, care nici nu salută şi spune că hotelul nu îşi asumă responsabilitatea pentru lucrurile pierdute. Atitudinea lui m-a făcut să îmi dau seama că nu era nici primul şi nici ultimul caz de furt în cadrul hotelului aşa că toată speranţa mea să îmi recuperez banii s-a dus pe apa sâmbetei.
În tot acest timp, prietena de la capitală îmi adusese cheile de la apartament şi a zis că ne vedem la mall. Am terminat cu stafful hotelului şi am ieşit afară la o ţigară, şi nu ştiam ce să fac, aşa că am început să caut o modalitate de a mă întoarce acasă, mi se luase tot cheful şi chiar nu voiam să o mai ard o noapte prin Bucureşti. Am pus mâna pe telefon şi mi-am anunţat intenţia prietenei, urma să ne vedem la mall, dar a zis că nu are nici un rost să mai merg că se întorc ei.

Am găsit o maşină de la MementoBus era 21.45, maşina pleca la 23.15 iar ultima rezervare se făcea la 22.15 şi mai era un singur loc. Sun la ăştia la call center, cu stupoare am constatat că omuleţul de la telefonu nu ştia cum se procedează în cazul în care doresc să fac o plata online sau dacă există modaliatatea asta.

A ajuns şi prietenă cu prietenul ei între timp, am mers să îi las cheile şi m-a întrebat ce am de gând. i-am zis că o să merg până într-o autogară să iau o maşină ceva, dacă nu primul tren mâine dimieata la 7 spre Braşov. Nu era suficient că le stricasem vineri seară până în acel moment, m-a luat în maşină şi m-a dus până în autogară.

De aici începe o altă poveste, din care să zic am câştigat un drum gratis până în Braşov. Am zis mai sus că ultima posibilitate de a îţi cumpără un bilet era până la 22.15, era 22.10 iar eu încercăm să nu par uimit că nici cei din autogară, de la firma respectivă nu aveau nici cea mai vagă idee despre cum funcţionează sistemul. Cert este că la 22.20 am aflat că sunt pe lista şoferului, nu ştiu cum, pentru că nu am reuşit să plătesc prin sms şi nici prin banca. Am stat ca pe ghimpi până m-am văzut ieşit din Bucureşti.

Cred că a fost cea mai plină zi din viaţă mea şi nu cred că o să uit vreodată ultima zi a lunii septembrie 2016.

Mulţumesc Mimi, te aştept cu o cafea şi multe multe mulţumiri la Braşov!

Te-ar putea interesa si

Distribuie acest articol

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *